- legător
- LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. s.m. şi f. 1. Persoană specializată în legatul cărţilor. 2. Persoană care leagă snopii. II. s.f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ spec. Basma. ♦ spec. (înv.) Cravată. ♦ spec. (înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LEGĂTÓR s. (rar) scorţitor, (Transilv.) compactor. (legător de cărţi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimelegătór s. m., pl. legătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsecerătoáre-legătoáre s. f., pl. secerătóri-legătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLEGĂT//ÓR legătoroáre (legătoróri, legătoroáre) m. şi f. 1) Muncitor specializat în operaţii de cartonare şi legare. legător de cărţi. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. legătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.