darac — DARÁC, darace, s.n. 1. Unealtă de pieptănat şi de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr un sistem de piepteni cu dinţi mari de oţel, fixaţi pe un suport. 2. Maşină de lucru alcătuită din două piese cu suprafeţe cilindrice concentrice şi… … Dicționar Român
dărăcit — DĂRĂCÍT1 s.n. Dărăcire. – v. dărăci. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂRĂCÍT2, Ă, dărăciţi, te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat cu daracul. – v. dărăci. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂRĂCÍT… … Dicționar Român
scărmănătoare — SCĂRMĂNĂTOÁRE s. v. darac. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scărmănătoáre (persoană) s. f., g. d. art. scărmănătoárei; pl. scărmănătoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic scărmănătoáre (unealtă) s. f., g.… … Dicționar Român
cardat — CARDÁT, Ă, cardaţi, te, adj. (Despre lână, bumbac etc.) Scărmănat, dărăcit. – v. carda. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CARDÁT adj. v. dărăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ciup — s. v. cioc, clonţ, plisc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciup2, ciupi, s.m. (pop.) 1. (mai ales la pl.) şuviţă de păr, moţ, chică, percică, ciuf, smoc, chică. 2. lână rămasă în pieptenii de scărmănat; resturile câlţilor de… … Dicționar Român
dărăcitor — DĂRĂCITÓR, OÁRE, dărăcitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. s.n. Perie cu dinţi rari de oţel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. tor. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
foşălău — foşălắu, s.n. (reg.) unealtă de scărmănat lâna, canura şi cânepa, de forma unei ţesăli; pieptene, pieptenuşi. Trimis de blaurb, 04.02.2009. Sursa: DAR … Dicționar Român
fuşalău — FUŞALẮU, fuşalăi, s.m. (reg.) Unealtă în forma unei ţesale servind la scărmănat lâna, cânepa etc. – cf. magh. f o s z l a n i a se destrăma . Trimis de ana zecheru, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 fuşalău s. m., art. fuşalăul; pl. fuşalăi … Dicționar Român
huci — HUCI, huciuri, s.n. (reg.) Pădure mică, tânără şi deasă; tufiş, crâng, huceag. ♢ expr. A umbla huci marginea = a umbla fără rost, fără ţintă. – Din ucr. husca desiş . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HUCI1, huci, s.m. (reg.) Unealtă de … Dicționar Român
perie — PÉRIE, perii, s.f. 1. Obiect făcut dintr o placă de lemn, de os, de metal în care sunt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sârmă, fire sintetice şi care serveşte la frecat, la curăţat etc. manual diverse obiecte. ♦ fig. (fam. şi… … Dicționar Român
