- scodoli
- SCODOLÍ vb. v. căuta, cotrobăi, împrăştia, răscoli, răspândi, răzleţi, risipi, râcâi, scobi, scormoni, scotoci, scurma, umbla.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… … Dicționar Român
risipi — RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia. 2. tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părţile; a se răzleţi, a se răsfira. ♦… … Dicționar Român
răspândi — RĂSPÂNDÍ, răspândesc, vb. IV. 1. refl. (Despre lumină, căldură etc.) A se împrăştia în toate părţile sub formă de unde, emanaţii, vapori etc.; a se degaja. ♦ tranz. A transmite, a propaga lumină, căldură etc. 2. refl. (Despre ştiri, veşti,… … Dicționar Român
răzleţi — RĂZLEŢÍ, răzleţesc, vb. IV. 1. refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. refl. şi tranz. A (se) răspândi în direcţii diferite; a (se) împrăştia, a (se) risipi. – Probabil răz + lăţi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
scobi — SCOBÍ, scobesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoţând materialul din interior cu o unealtă); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî. ♦ spec. A grava, a cizela. ♦ spec. A ciopli, a sculpta … Dicționar Român
scodolici — scodolíci, scodolíci, s.m. (înv.) persoană care are mania de a scodoli (scotoci). Trimis de blaurb, 30.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scurma — SCURMÁ, scurm, vb. I. tranz. şi intranz. (pop.) A răscoli la suprafaţa pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ tranz. fig. A preocupa (chinuind sufleteşte); a… … Dicționar Român
umbla — UMBLÁ, úmblu, vb. I. intranz. I. 1. A se deplasa dintr un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ expr. A i umbla cuiva ceva prin gură = a nu şi putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (pop.) A i… … Dicționar Român
împrăştia — ÎMPRĂŞTIÁ, împrắştii, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părţile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleţi. ♦ p. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ tranz. fig. A… … Dicționar Român