umbla

umbla
UMBLÁ, úmblu, vb. I. intranz. I. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ expr. A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-şi putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (pop.) A-i umbla cuiva ceva prin (sau în) cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând. (pop.) Umblă sănătos! (sau cu bine!), urare adresată cuiva care pleacă. (pop.) A umbla după cineva = a căuta cu insistenţă să obţină simpatia cuiva; a face curte unei femei. 2. A străbate (ca drumeţ) un loc; a merge din loc în loc, a colinda, a cutreiera; a hoinări, a vagabonda. ♦ (Rar) A se plimba. ♦ (pop.; despre nori) A se mişca, a se deplasa. 3. (pop.) A merge, a se duce undeva regulat; a frecventa. Umblă la şcoală. ♦ A se ocupa, a se îndeletnici cu..., a lucra la... Umblă în cărăuşie. 4. A se purta (îmbrăcat sau încălţat) într-un anumit fel. Umblă întunecat şi încruntat. II. 1. (Pop; despre unelte, aparate, mecanisme etc.) A se afla în funcţiune; a funcţiona. 2. (Despre gură, ochi etc.) A se mişca continuu. ♢ expr. A-i umbla cuiva limba (prin gură) = a vorbi (mult). III. (pop.) A trece (din mână în mână), a ajunge (de la unul la altul). ♦ (Despre bani) A fi în circulaţie, a avea valoare, curs. IV. 1. A căuta, a scotoci, a cotrobăi (pentru a găsi ceva). 2. A lua în mână; a pune mâna pe ceva, a atinge. ♦ (pop.) A lucra cu..., a se servi de...; a mânui. ♦ fig. A se folosi de..., a face uz de... Nu umbla cu minciuni! v. fig. A căuta, a se strădui să obţină ceva; a se sili, a încerca să... ♢ expr. A umbla după cai verzi (pe pereţi) = a căuta să obţină lucruri nerealizabile. A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în acelaşi timp două scopuri, două avantaje diferite. ♦ A intenţiona, a fi gata să... [var.: (înv şi pop.) îmblá vb. I.] – lat. ambulare.
Trimis de cata, 27.11.2007. Sursa: DEX '98

UMBLÁ vb. 1. v. merge. 2. a se deplasa, a se duce, a merge, a se mişca, (pop.) a se purta. (umbla puţin prin grădină.) 3. v. circula. 4. v. colinda. 5. v. călători. 6. v. hoinări. 7. v. purta. 8. v. funcţiona. 9. v. încerca. 10. v. căuta. a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobârlăi, (Mold.) a bârcâi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobârlui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai umbla prin lucrurile mele.) 11. a (se) folosi, a întrebuinţa, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza. (umbla cu tertipuri.)
Trimis de siveco, 17.12.2007. Sursa: Sinonime

umblá vb., ind. prez. 1 sg. úmblu, 2 sg. úmbli, 3 sg. şi pl. úmblă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A UMBLÁ1 úmblu intranz. I. 1) A se deplasa dintr-un loc în altul (pe jos, călare sau cu un vehicul); a merge. umbla cu căruţa. ♢ umbla în cruce a circula în toate direcţiile fără răgaz. umbla după cineva a) a merge din urma cuiva; b) a căuta să câştige simpatia (sau dragostea) cuiva. umbla de ici-colo (sau de colo până colo) a nu-şi găsi locul; a nu avea astâmpăr. 2) A merge din loc în loc fără un scop precis; a hoinări; a vagabonda. umbla pe drumuri. 3) pop. (despre mijloace de locomoţie) A circula pe o cale de comunicaţie; a parcurge un traseu. Autobuzul umblă regulat. 4) (despre persoane) A merge cu regularitate. umbla la şcoală. 5) (despre persoane) A răscoli un spaţiu restrâns cu mâinile, căutând ceva; a cotrobăi. umbla prin cărţi. 6) pop. (despre sisteme tehnice) A fi în stare de funcţionare; a funcţiona. Ceasul umblă. 7) (despre fiinţe) A se atinge de ceva fără ştirea persoanei responsabile. umbla la bani. 8) (urmat de o complinire cu prepoziţia după) A căuta insistent (să obţină ceva). umbla după onoruri. 9) (urmat de o complinire cu prepoziţia cu) A se ocupa un timp oarecare (cu ceva). umbla cu oile. II. (în îmbinări stabile) 1) (exprimă ideea de circulaţie) Umblă veşti (sau zvonuri). ♢ umbla din mână în mână a trece de la unul la altul. 2) (exprimă ideea de ţinută vestimentara) umbla cu pălărie. 3) (exprimă ideea de mişcare continuă şi frecventă) A-i umbla (cuiva) fălcile. /<lat. ambulare
Trimis de siveco, 01.12.2006. Sursa: NODEX

A UMBLÁ2 úmblă intranz. reg. (despre borş, vin etc.) A se afla în proces de transformare sub acţiunea fermenţilor; a fierbe; a fermenta. /<lat. ambulare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

umblá (-lu, -át), vb.1. A merge. – 2. A circula, a călători, a se mişca, a funcţiona. – 3. A se duce undeva regulat, a frecventa. – 4. A vizita, a parcurge, a străbate. – 5. A circula, a avea valoare de circulaţie. – 6. A valora. – 7. A avea curs, a fi acceptat. – 8. A merge după cineva sau ceva, a urmări. – 9. A privi prin, a se ocupa de. – 10. a căuta, a scotoci, a cerceta. – 11. A trata de, a căuta de. – 12. (Trans.) A urma un curs, a studia. – var. îmbla. Mr. imnu, megl. amnu, amnari, istr. omnu. lat. ambŭlāre (Diez, I, 19; Candrea, Éléments, 82; Puşcariu 1797; REW 412), cf. it. ambiare, prov., sp., port. amblar, fr. ambler. – Der. umblăreţ, adj. (care umblă mult); umblat, adj. (care a călătorit mult, frecventat, circulat); umblător, adj. (care umblă; pribeag; mobil; varietate de grîu); umblătoare, s.f. (closet, privată); umblătură, s.f. (mers); umblet, s.n. (mers, fel de a merge; umblare, călătorie; drumeţie; comportare, conduită; intrigă, demers, procedură).
Trimis de blaurb, 15.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • Umbla — Umbla, 1) Schmetterling, so v.w. Ritterfalter; 2) Fisch, so v.w. Rothforelle, s.u. Forelle f) …   Pierer's Universal-Lexikon

  • umbla — s. f. Espécie de salmão das águas doces do hemisfério boreal …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Auðumbla — Saltar a navegación, búsqueda En la mitología nórdica Auðumbla (también Auðhumla, Auðhumbla, Auðhumla) es la vaca primigenia. A diferencia de otros nombres escandinavos, el nombre Auðumbla aún no ha sido descifrado y las fuentes disponibles… …   Wikipedia Español

  • Auðumbla — (also spelled Auðumla, Auðhumbla or Auðhumla) is the primeval cow of Norse mythology. She is described in the Gylfaginning part of Snorri Sturluson s Prose Edda after the description of Ginnungagap and Ymir.Auðumbla is not mentioned again in the… …   Wikipedia

  • Auðumbla — Audhumla Audhumla léchant Buri Manuscrit islandais du XVIIIe siècle.. Dans la mythologie nordique, Audhumla (Audhumbla en vieux norrois) est la vache nourricière du premier être vivant : le géant …   Wikipédia en Français

  • merge — MÉRGE, merg, vb. III. intranz. I. 1. A se mişca deplasându se dintr un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A… …   Dicționar Român

  • alerga — ALERGÁ alérg, vb. I. intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a l ajunge, a l prinde. ♦ tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într o direcţie sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de… …   Dicționar Român

  • lele — LÉLE s.f. 1. Termen de respect cu care se adresează la ţară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbeşte despre ea; leică1. ♦ (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră. 2. Femeie rea sau imorală. ♢ expr.… …   Dicționar Român

  • mort — MORT, MOÁRTĂ, morţi, moarte, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre fiinţe) Care nu mai trăieşte, care a murit. ♢ expr. A se face mort în păpuşoi sau (substantivat) a face pe mortul în păpuşoi = a se face că nu ştie nimic, a simula nevinovăţia, a… …   Dicționar Român

  • mâţă — MẤŢĂ, mâţe, s.f. 1. (pop.) Pisică; p. restr. puiul (de sex feminin al) pisicii. ♢ expr. A prinde (pe cineva) cu mâţa în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înşele, să mintă. A umbla cu mâţa în sac = a umbla cu înşelăciuni. (A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”