Dicționar Român. 2013.
umblătură — UMBLĂTÚRĂ, umblături, s.f. (pop.) Umblat1, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. ătură. Trimis de cata, 07.04.2003. Sursa: DEX 98 UMBLĂTÚRĂ s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă umblătură, a reuşit.) … Dicționar Român
păncăneală — păncăneálă, păncănéli, s.f. (reg.) vânzoleală, mişcare de colo colo, pentru a nu sta degeaba. 2. umblare fără rost, batere a drumurilor de pomană. Trimis de blaurb, 30.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
umbla — UMBLÁ, úmblu, vb. I. intranz. I. 1. A se deplasa dintr un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). ♢ expr. A i umbla cuiva ceva prin gură = a nu şi putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (pop.) A i… … Dicționar Român
umblat — UMBLÁT1 s.n. Umblare. – v. umbla. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UMBLÁT2, Ă, umblaţi, te, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care se circulă mult; care este frecventat, circulat. 2. (Despre oameni) Care a colindat prin multe locuri, a trăit … Dicționar Român
întrâmblare — întrâmbláre s.f. (înv.) umblare printre ... Trimis de blaurb, 19.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
