- răsuflare
- RĂSUFLÁRE, răsuflări, s.f. Acţiunea de a (se) răsufla şi rezultatul ei; respiraţie, răsuflet, răsuflu. ♢ loc. adj. şi adv. Fără răsuflare = mort. ♢ loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ♢ expr. A-şi ţine (sau a-şi opri, a-şi stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira uşor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleşit, sugrumat de o emoţie puternică, de spaimă etc. A-şi da răsuflarea = a muri. ♦ (concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ fig. Adiere uşoară. – v. răsufla.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RĂSUFLÁRE s. 1. v. respiraţie. 2. trezire. (răsuflare unei băuturi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂSUFLÁRE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, răgaz, răsuflătoare, re-paus, tihnă, uşurare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăsufláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. răsuflării; pl. răsuflăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂSUFL//ÁRE răsuflareări v. A RĂSUFLA şi A SE RĂSUFLA. ♢ Fără răsuflare care nu mai răsuflă; mort. A-şi da răsuflarearea a înceta din viaţă; a muri. Dintr-o răsuflare dintr-o dată; în grabă. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri, a i se tăia) cuiva răsuflarearea a i se întrerupe cuiva respiraţia din cauza unei emoţii puternice. /v. a răsuflaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.