Dicționar Român. 2013.
răsufla — RĂSUFLÁ, răsúflu, vb. I. 1. intranz. şi tranz. (pop.) A respira. 2. intranz. A şi reveni după o emoţie, după o grijă, o apăsare, după un efort fizic, a simţi o uşurare după o stare de încordare. ♦ A face popas, a sta să se odihnească. ♦ A avea… … Dicționar Român
odihnă — ODÍHNĂ, (3) odihne, s.f. 1. Întrerupere temporară a unei activităţi în scopul refacerii şi al întăririi forţelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire. ♢ Casă de odihnă = clădire în localităţile balneare sau climaterice în care oamenii îşi petrec … Dicționar Român
respiraţie — RESPIRÁŢIE, respiraţii, s.f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului şi eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii şi mediul înconjurător; acţiune ritmică şi mecanică prin… … Dicționar Român
răsuflare — RĂSUFLÁRE, răsuflări, s.f. Acţiunea de a (se) răsufla şi rezultatul ei; respiraţie, răsuflet, răsuflu. ♢ loc. adj. şi adv. Fără răsuflare = mort. ♢ loc. adv. Dintr o răsuflare = dintr o dată, repede. ♢ expr. A şi ţine (sau a şi opri, a şi… … Dicționar Român
