Dicționar Român. 2013.
moarte — MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj.… … Dicționar Român
crăpare — CRĂPÁRE s. 1. v. spargere. 2. v. despicare. 3. v. în tredeschidere. 4. v. deschidere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CRĂPÁRE s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.… … Dicționar Român
exitus — s.n. (livr.) Moarte, sfârşit. – cuv. lat. Trimis de claudia, 17.06.2004. Sursa: DEX 98 ÉXITUS s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
extincţie — EXTÍNCŢIE, extincţii, s.f. Stingere, slăbire (a unei acţiuni, a unei oscilaţii etc.). ♦ Micşorare sau anulare a intensităţii unui fascicul de lumină. [var.: extincţiúne s.f.] – Din fr. extinction. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
mierleală — MIERLEÁLĂ s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mierlire — MIERLÍRE s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
naştere — NÁŞTERE, naşteri, s.f. Acţiunea de a (se) naşte şi rezultatul ei. 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei fiinţe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină; parturiţie. ♢… … Dicționar Român
odihnă — ODÍHNĂ, (3) odihne, s.f. 1. Întrerupere temporară a unei activităţi în scopul refacerii şi al întăririi forţelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire. ♢ Casă de odihnă = clădire în localităţile balneare sau climaterice în care oamenii îşi petrec … Dicționar Român
petrecanie — PETRECÁNIE, (2, 3) petrecanii, s.f. 1. (înv.) Moarte. (Astăzi fam.; în loc vb.) A( i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viaţa; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a… … Dicționar Român
petrecere — PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a… … Dicționar Român
