extincţie

EXTÍNCŢIE, extincţii, s.f. Stingere, slăbire (a unei acţiuni, a unei oscilaţii etc.). ♦ Micşorare sau anulare a intensităţii unui fascicul de lumină. [var.: extincţiúne s.f.] – Din fr. extinction.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



EXTÍNCŢIE s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.

Trimis de siveco, 30.06.2008. Sursa: Sinonime



extíncţie s. f. (sil. -tinc-ţi-e), art. extíncţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. extíncţiei; pl. extíncţii, art. extíncţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EXTÍNCŢIE s.f. (Rar) Stingere, slăbire (a unei acţiuni, a unei oscilaţii etc.); dispariţie totală. [gen. -iei, var. extincţiune s.f. / cf. fr. extinction].

Trimis de LauraGellner, 17.06.2006. Sursa: DN



EXTÍNCŢIE s. f. stingere, slăbire (a unei acţiuni, oscilaţii etc.) ♢ micşorare, anulare a intensităţii unui fascicul de lumină. ♢ (fig.) stingere a vieţii, moarte. (< fr. extinction, lat. exstinctio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN