naştere

naştere
NÁŞTERE, naşteri, s.f. Acţiunea de a (se) naşte şi rezultatul ei. 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei fiinţe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină; parturiţie. ♢ Casă de naşteri = maternitate (din mediul rural). Zi de naştere sau ziua naşterii = zi în care s-a născut cineva; sărbătorire care are loc cu prilejul acestei zile. Naşterea Domnului (sau lui Cristos) = Crăciunul. Înainte de naşterea lui Cristos = înaintea erei noastre. După (sau de la) naşterea lui Cristos = din (sau în) era noastră. ♢ loc. adj. şi adv. Din naştere = a) (încă) de când s-a născut; b) conform unei predispoziţii naturale. ♢ loc. adv. Prin naştere = prin structură, prin înclinaţiile înnăscute. 2. Origine, provenienţă. ♢ loc. adv. De (sau din) naştere = originar din...; de naţionalitate sau de origine etnică... 3. fig. Apariţie, ivire, creare. ♢ loc. vb. A lua naştere = a apărea, a se ivi. A da naştere = a crea, a produce, a cauza. – v. naşte.
Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Naştere ≠ deces, moarte, răposare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NÁŞTERE s. 1. (fiziol.) parturiţie, procreare, procreaţie, (înv. şi pop.) zămislire, (pop.) facere, născare, (înv. şi reg.) născut, (înv.) născătură. (După naştere copilului.) 2. v. fătare. 3. (pop. şi fam.) născare. (E prost din naştere.) 4. v. origine.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NÁŞTERE s. v. apariţie, copil, creaţie, facere, geneză, ivire, odraslă, patrie, progenitură, ţară, vlăstar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

náştere s. f., g.-d. art. náşterii; pl. náşteri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NÁŞTER//E naşterei f. v. A NAŞTE şi A SE NAŞTE. ♢ Zi de naştere dată când s-a născut cineva. Din naştere de când s-a născut; din născare. Prin naştere prin ereditate. A da naştere a) a naşte; b) a face să apară (ceva nou); a crea; a produce; c) a fi cauza care determină, condiţionează ceva; a cauza; a stârni; a provoca. A lua naştere a apărea; a se forma. /v. a (se) naşte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • geneză — GENÉZĂ, geneze, s.f. Proces de naştere şi de formare a unei fiinţe sau a unui lucru; naştere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr …   Dicționar Român

  • germen — GÉRMEN, germeni, s.m. 1. Corpuscul sau sămânţă care, puse în condiţii favorabile, se dezvoltă şi dau naştere unei fiinţe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ♢ loc. adj. şi adv. în germen(e) = (care se află) într un stadiu iniţial, înainte de a… …   Dicționar Român

  • natal — NATÁL, Ă, natali, e, adj. De care este legat cineva sau ceva prin naştere, în care s a născut cineva; de baştină, de origine. ♢ Limbă natală = limbă maternă. – Din fr. natal. Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX 98  natál adj. m., pl.… …   Dicționar Român

  • născare — NĂSCÁRE, născări, s.f. (pop.) Naştere. ♢ loc. adj. şi adv. Din născare = din naştere. – Naşte + suf. are. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NĂSCÁRE s. v. naştere, parturiţie, procreare, procreaţie …   Dicționar Român

  • prenume — PRENÚME, prenume, s.n. Nume care se dă unui om la naştere şi care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiaşi familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume). Trimis de oprocopiuc, 09.04.2004. Sursa: DEX 98  PRENÚME s. nume …   Dicționar Român

  • apărea — APĂREÁ, apár, vb. II. intranz. 1. A se arăta în faţa cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naştere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfăţişare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicaţii) A ieşi de sub tipar. [var …   Dicționar Român

  • civil — CIVÍL, Ă, civili, e, adj. Care priveşte pe cetăţenii unui stat (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii) sau care aparţine, este specific acestor cetăţeni; care se referă la raporturile juridice ale cetăţenilor între ei (cu… …   Dicționar Român

  • conectiv — CONECTÍV, Ă, conectivi, e, adj., s.n. 1. Adj.Care poate fi conectat. 2. s.n. (bot.) Parte a anterei care suportă şi reuneşte sacii polenici. 3. s.n. (mat.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naştere expresii; operator,… …   Dicționar Român

  • congenital — CONGENITÁL, Ă, congenitali, e, adj. Care există în momentul naşterii; din naştere, înnăscut. – Din fr. congénital. Trimis de irene bujenita, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  CONGENITÁL adj. v. înnăscut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • eutocie — EUTOCÍE, eutocii, s.f. Naştere normală, fără complicaţii. [pr.: e u ] – Din fr. eutocie. Trimis de bogdang, 26.04.2004. Sursa: DEX 98  eutocíe s. f. (sil. e u ), art. eutocía, g. d. art. eutocíei; pl. eutocíi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”