- geneză
- GENÉZĂ, geneze, s.f. Proces de naştere şi de formare a unei fiinţe sau a unui lucru; naştere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genèse.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GENÉZĂ s. 1. v. origine. 2. (bis.) creaţie, facere, (înv.) naştere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea genezăei, în Biblie.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGENÉZĂ s. v. apariţie, ivire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegenéză s. f., g.-d. art. genézei; pl. genézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGENÉZ//Ă genezăe f. Proces de naştere şi de dezvoltare a unui lucru sau a unei fiinţe. /<fr. genese, lat., gr. genesisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGENÉZĂ s.f. 1. Proces de apariţie a unei fiinţe sau a unui lucru; naştere, origine. ♦ (fig.) Apariţie, creaţie. 2. Prima carte a Bibliei. [< fr. genèse, cf. lat., gr. genesis].Trimis de LauraGellner, 30.06.2006. Sursa: DNGENÉZĂ1 s. f. 1. proces de apariţie a unei fiinţe, a unui lucru sau fenomen; naştere, origine. 2. (fig.) apariţie, creaţie. 3. prima carte a Bibliei. (< fr. genèse, gr. genesis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-GENÉZĂ2 elem. geno-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.