- naşte
- NÁŞTE, nasc, vb. III. 1. tranz. A aduce pe lume un copil, a da viaţă unui copil. ♦ A făta. 2. refl. A căpăta viaţă, a veni pe lume, a începe să trăiască. ♢ intranz. Ce naşte din pisică şoareci mănâncă. 3. tranz. fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. refl. fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. – lat. nascere.Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX '98A (se) naşte ≠ a (se) sfârşi, a deceda, a muri, a pieri, a răposa, a sucomba, a ucideTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNÁŞTE vb. 1. a face, (pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeie a naşte un băiat.) 2. v. procrea. 3. v. făta. 4. (înv. şi reg.) a se prăsi. (Caii ce se naşte din aceste iepe ...) 5. a ieşi, a proveni. (Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă.) 6. v. stârni. 7. v. provoca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNÁŞTE vb. v. afla, apărea, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, isca, ivi, începe, născoci, plănui, plăsmui, porni, produce, proiecta, realiza, scorni, stârni.Trimis de siveco, 13.01.2008. Sursa: Sinonimenáşte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nasc, 1 pl. náştem; part. născutTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnou-născút adj. m., s. m., pl. nou-născúţi, art. nou-născúţii; f. sg. nou-născútă, g.-d. art. nou-născútei, pl. nou-născúteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NÁŞTE nasc tranz. A face să se nască; a procrea. ♢ Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă se spune, de obicei, despre copiii care au moştenit de la părinţi anumite apucături rele. /<lat. nascereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE NÁŞTE mă nasc intranz. 1) (despre fiinţe) A apărea pe lume; a căpăta viaţă. ♢ naşte cu tichia pe cap a avea noroc; a fi fericit. 2) fig. A apărea pentru prima dată; a lua fiinţă; a se forma. /<lat. nascereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnáşte (násc, născút), vb. – 1. (înv.) A făta. – 2. A aduce la lumină, a apărea. – 3. (refl.) A se ivi, a veni pe lume. – 4. A ieşi, a se produce. – Mr. nascu, megl. nasc, istr. nǫscu. lat. nascĕre (Puşcariu 1155; Candrea-Dens., 1207; REW 5832), cf. it. nascere, prov. naisser, fr. naître, cat. naixer, sp. nacer, port. nascer. – Der. născare, s.f. (naştere); născător, adj. (generator, care dă naştere; s.m., tată); născut, s.n. (înv., naştere; înv., Naşterea Domnului); naştere, s.f. (faptul de a naşte; Crăciun; început; organ genital femeiesc); renaşte, vb., format după fr. renaître; Renaştere, s.f., după fr. Renaissance. cf. nat.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.