naştere — NÁŞTERE, naşteri, s.f. Acţiunea de a (se) naşte şi rezultatul ei. 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei fiinţe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină; parturiţie. ♢… … Dicționar Român
naşte — NÁŞTE, nasc, vb. III. 1. tranz. A aduce pe lume un copil, a da viaţă unui copil. ♦ A făta. 2. refl. A căpăta viaţă, a veni pe lume, a începe să trăiască. ♢ intranz. Ce naşte din pisică şoareci mănâncă. 3. tranz. fig. A crea, a plăsmui, a produce; … Dicționar Român
paşte — PAŞTE1, pasc, vb. III. 1. intranz. şi tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ tranz. fig. A întreţine, a cultiva, a dezvolta stări sufleteşti etc. 2. tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1),… … Dicționar Român
înnăscut — ÎNNĂSCÚT, Ă, înnăscuţi, te, adj. Care aparţine cuiva din naştere, cu care se naşte cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNNĂSCÚT adj. 1. nativ, natural, (înv.) naturalnic.… … Dicționar Român
