înnăscut

înnăscut
ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuţi, -te, adj. Care aparţine cuiva din naştere, cu care se naşte cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné).
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNNĂSCÚT adj. 1. nativ, natural, (înv.) naturalnic. (Daruri, însuşiri înnăscut.) 2. congenital, ereditar, moştenit. (Defect fiziologic înnăscut.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

înnăscút adj. m., pl. înnăscúţi; f. sg. înnăscútă, pl. înnăscúte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNNĂSCÚ//T înnăscuttă (înnăscutţi, înnăscutte) (despre însuşiri fizice sau psihice) Care aparţine cuiva de la naştere; din născare; nativ. /în + născut
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. Cu care se naşte cineva; congenital. [cf. fr. inné, lat. innatus].
Trimis de LauraGellner, 16.08.2006. Sursa: DN

ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. congenital. (după fr. inné)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • înnãscút — adj. m., pl. înnãscúţi; f. sg. înnãscútã, pl. înnãscúte …   Romanian orthography

  • congenital — CONGENITÁL, Ă, congenitali, e, adj. Care există în momentul naşterii; din naştere, înnăscut. – Din fr. congénital. Trimis de irene bujenita, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  CONGENITÁL adj. v. înnăscut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • nativ — NATÍV, Ă, nativi, e, adj. 1. (Despre însuşiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găseşte în zăcămintele din scoarţa pământului în stare pură, necombinată cu alte substanţe. – Din lat.… …   Dicționar Român

  • condiţional — CONDIŢIONÁL, Ă, condiţionali, e, adj. Care este supus unei condiţii; care cuprinde o condiţie. ♢ (psih.) Excitant condiţional = excitant care, sincronizat în mai multe repetiţii cu un reflex înnăscut, sfârşeşte prin a produce singur un efect… …   Dicționar Român

  • natural — NATURÁL, Ă, naturali, e, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele… …   Dicționar Român

  • reflex — REFLÉX, Ă, reflecşi, xe, adj., s.n. I. adj. (fiziol.; despre acte sau mişcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voinţă. ♢ Act reflex (şi substantivat, n.) = reacţie bruscă şi automată a organismului animal sau uman la o… …   Dicționar Român

  • antropologic — ANTROPOLÓGIC, Ă, antropologici, ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  antropológic adj. → logic Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • infuz — infúz adj. m., pl. infúzi; f. sg. infúză, pl. infúze Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  INFÚZ, Ă adj. (Despre cunoştinţe, virtuţi) Posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însuşite; înnăscut. [< …   Dicționar Român

  • ereditar — EREDITÁR, Ă, ereditari, e, adj. 1. (Despre particularităţi fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moştenire, care se moşteneşte; moştenit. – Din fr. héréditaire, lat …   Dicționar Român

  • instinct — INSTÍNCT, instincte, s.n. Complex de reflexe înnăscute, necondiţionate, proprii indivizilor dintr o anumită specie şi care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. – Din fr. instinct, lat. instinctus. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”