- rotocol
- ROTOCÓL, -OÁLĂ, rotocoli, -oale, s.n., adj. (pop.) 1. s.n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ♢ loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. s.n. Mişcare circulară; rotire, învârtire. ♢ expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva)= a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da târcoale. 3. adj. Care are forma unui cerc; rotund. [var.: rotogól, -oálă adj., s.n.] – Roată + ocol.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ROTOCÓL adj. v. circular, rotund.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeROTOCÓL s. 1. v. cerc. 2. cerc, colac. (Din hornuri se înalţă rotocoloale de fum.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeROTOCÓL s. v. întoarcere, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, răsucire, roabă, rotaţie, rotire, rotit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerotocól adj. m., pl. rotocóli; f. sg. rotocoálă, pl. rotocoáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrotocól s. n., pl. rotocoáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficROTOC//ÓL rotocoloále n. 1) Figură sau corp în formă de cerc. rotocoloale de fum. ♢ În rotocol în (formă de) spirală. 2) Mişcare circulară; rotire; roată. ♢ A da rotocoloale cuiva (sau la ceva) a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a da târcoale. /roată + ocolTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.