horitură

horitură
HORITÚRĂ, horituri, s.f. (reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpiţe ca să se usuce; horişte. – Hori + suf. -tură.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HORITÚRĂ s. v. horişte.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

horitúră s. f., g.-d. art. horitúrii; pl. horitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • horişte — HORÍŞTE, horişti, s.f. (reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpiţe ca să se usuce; horitură. – Horă + suf. işte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HORÍŞTE s. (reg.) horitură. (horişte este un rotocol de fân.)… …   Dicționar Român

  • cor — COR1, coruri, s.n. 1. Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. ♢ loc. adv. În cor = (toţi) deodată, în acelaşi timp, împreună. ♢ expr. A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii, a se solidariza cu alţii (în scopuri… …   Dicționar Român

  • horă — HÓRĂ, hore (hori), s.f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans. 2. (pop.) Petrecere ţărănească unde …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”