- horitor
- HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care horeşte (1). – Hori + suf. -tor.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98horitór s. m., pl. horitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.