- rostui
- ROSTUÍ, rostuiésc, vb. IV. tranz. 1. A aşeza, a aranja aşa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva într-un post, într-o situaţie convenabilă. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etanşare şi a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei şosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltraţie. 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de ţesut. 5. A bate, de o parte şi de alta, vârful dinţilor unei pânze de ferăstrău. – Rost + suf. -ui.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ROSTUÍ vb. 1. v. rândui. 2. (text.) a năvădi, a rosti. (A rostui urzeala.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeROSTUÍ vb. v. aşeza, procura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerostuí vb., ind. prez. 1 sg. şi. 3 pl. rostuiésc, imperf. 3 sg. rostuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rostuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ROSTU//Í rostuiiésc tranz. 1) A aşeza conform unor cerinţe de ordin practic. 2) (per-soane) A aranja într-un post, într-un loc bun. 3) rar A găsi la repezeală. 4) (urzeală) A face să formeze un rost. 5) (rosturile unei con-strucţii) A astupa cu mortar sau cu un alt material (pentru a împiedica pătrunderea apei). /rost + suf. rostuiuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.