- rostuitor
- ROSTUITÓR, rostuitoare, s.n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oţel, cu care se abat dinţii pânzelor de ferăstrău. [pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98rostuitór s. n. (sil. -tu-i-), pl. rostuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.