- rostru
- RÓSTRU, rostruri, s.n. 1. Organ bucal la unele insecte (muşte, ploşniţe etc.), alungit în formă de trompă. 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor şi altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din lat. rostrum, fr. rostre.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98róstru s. n., art. róstrul; pl. róstruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÓSTRU rostruri n. 1) (la unele insecte) Organ bucal de forma unei trompe. 2) Prelungire cartilaginoasă a botului unor peşti. /<lat. rostrum, fr. rostreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÓSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corăbiilor. 2. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 3. Formaţie anatomică în formă de cioc. ♦ Partea terminală a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit în formă de cioc. ♦ Prelungire care se observă la vârful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRÓSTRU1 s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 2. (bot., anat.) prelungire în formă de cioc la partea terminală a unui organ, prelungire cartilaginoasă a botului unor peşti. ♢ trompă alungită la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-RÓSTRU elem. rostr(i)-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.