rostuire

rostuire
ROSTUÍRE, rostuiri, s.f. Acţiunea de a rostui şi rezultatul ei. – v. rostui.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

rostuíre s. f., g.-d. art. rostuírii; pl. rostuíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • rost — ROST, rosturi, s.n. 1. Sens, înţeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuţie, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a şi întocmi viaţa; stare, situaţie socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ♢ expr. A (nu) şti rostul cuiva …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”