- roiniţă
- RÓINIŢĂ1, roiniţe, s.f. (pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi2 nou. – Din scr. rojnica.Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98RÓINIŢĂ2, roiniţe, s.f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuinţate în medicină pentru calităţile lor stimulente şi antispasmodice; mătăciună, melisă (Melissa officinalis). – Roi2 + suf. -niţă.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RÓINIŢĂ s. (bot.; Melissa officinalis) melisă, (reg.) cătuşnică, lămâiţă, mătăcină, motoacă, răstu-peaşcă, roişte, stupelniţă, buruiana-stupului, busuiocul-stopului, floarea-stupului, iarba-albi-nelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turcească, poala-Sfin-tei-Mării, voioşniţă-de-albini.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRÓINIŢĂ s. v. mătăcină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeróiniţă (stup, plantă) s. f., g.-d. art. róiniţei; pl. róiniţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÓINIŢ//Ă1 roiniţăe f. pop. Stup mic portativ, cu care se prind roiurile. /<sb. rojnicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÓINIŢ//Ă2 roiniţăe f. Plantă erbacee meliferă, cu flori mici, plăcut mirositoare, cu frunze ovale, folosită în medicină. /roi + suf. roiniţăiţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.