- mătăcină
- MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s.f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate şi cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală şi pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniţă2. [var.: mătăciúne s.f.] – Din bg. maticina, scr. matočina.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂTĂCÍNĂ s. (bot.; Dracocephalum moldavica) (rar) melisă, (reg.) roiniţă, bosioc-de-munte, busuiocul-stupului.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMĂTĂCÍNĂ s. v. melisă, roiniţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemătăcínă/mătăciúne s. f., g.-d. art. mătăcínei/mătăciúnii; pl. mătăcíne/mătăciúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmătăcínă (mătăcíni), Melisă, roiniţă (Melissa officinalis). – var. (Mold.) mătăciune. bg. matečina, matičina, din sl. matica "regina albinelor" (Cihac, 182; Tiktin; Conev 44).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.