- busuioc
- BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, subst., adj. I. subst. 1. s.m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ♢ Compuse: busuioc-roşu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roşii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă şi flori violete (Prunella vulgaris). 2. s.n. (reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui şi roşu-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viţă de vie; strugure produs de această viţă. [var.: bosuióc s.n.] – Din bg. bosilek, scr. bosiljak.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BUSUIOC-DE-CÂMP s. v. apărătoare.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeBUSUIOC-DOMNÉSC s. v. rezedă, rozetă.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeBUSUIOC-SĂLBÁTIC s. v. lupoaie.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeBUSUIOCUL-CÉRBILOR s. v. apărătoare.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeBUSUIOCUL-FECIÓRILOR s. v. sovârf.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeBUSUIOCUL-FÉTELOR s. v. calomfir.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: SinonimeBUSUIOCUL-STÚPULUI s. v. mătăcină, melisă, roiniţă.Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Sinonimebusuióc adj. m., pl. busuióci; f. sg. busuioácă, pl. busuioáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbusuióc (plantă) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbusuióc (dans) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbusuióc róşu s. m. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbusuióc sălbátic s. m. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBUSU//IÓC1 busuiocioácă (busuiocióci, busuiocioáce) : Pere busuiocioace varietate de pere văratice cu aromă plăcută. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilekTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBUSU//IÓC2 busuiocioáce n. mai ales art. 1) Dans popular executat în cerc, mai ales într-un tempo lent. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilekTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBUSU//IÓC3 busuiocióci m. Plantă erbacee, înaltă, cu frunze mici, lunguieţe şi cu flori dispuse în spic, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare, folosite în parfumerie, medicină, industria conservelor. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilekTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbusuióc s.m. – Plantă (Ocimum basilicum), cea mai comună şi apreciată dintre florile cunoscute tradiţional în popor. – 2. (arg.) Cuţit, briceag. – 3. (adj.) Se spune despre fructele cu gust asemănător cu strugurele tămîios. – var. bus(i)oc, bus(u)ioc. Mr. busuloc, busulac, busiloc. sb. bosiok (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 35), sau mag. bosziók, busziók (DAR). Cuvînt comun multor limbi, provenind din gr. βασιλιϰόν, cf. it. basilico, fr. basilic, alb. bozëljok, bg. bosiljak, bolisljok; totuşi. este greu de susţinut der. directă din gr. *βασιλιαϰόν, propusă de Diculescu, Elementele, 461.Trimis de blaurb, 26.11.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.