- izmă
- ÍZMĂ s.f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele peţiolate şi florile roşii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita). ♢ Izmă creaţă = specie de izmă cu frunzele peţiolate şi creţe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creaţă (Mentha crispa). Izma-broaştei = plantă erbacee cu frunze dinţate şi cu flori roz, care creşte prin locurile mlăştinoase (Mentha aquatica). – et. nec.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IZMA-STÚPILOR s. v. melisă, roiniţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeÍZMĂ s. (bot.) 1. (Mentha piperita) mentă. 2. (Mentha silvestris) mentă, (reg.) voieştniţă. 3. izma broaştei (Mentha aquatica) = menta broaştei, (reg.) minta lângorii; izmă creaţă (Mentha crispa) = mentă creaţă, (reg.) iarbă-creaţă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeÍZMĂ s. v. tămâiţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeIZMĂ PROÁSTĂ s. v. apărătoare.Trimis de siveco, 14.04.2008. Sursa: Sinonimeízma-broáştei s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficízmă s. f., g.-d. art. ízmeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÍZM//Ă f. Plantă erbacee perenă, mirositoare, cu frunze peţiolate şi cu flori mici trandafirii, folosită în industria farmaceuticii şi a parfumurilor; mentă. ♢ izmă creaţă izmă cu frunză creaţă; mentă creaţă. izmăa-broaştei izmă care creşte prin locuri mlăştinoase; menta-broaştei. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.