- mentă
- MÉNTĂ s.f. Numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dinţate şi cu flori puternic mirositoare; izmă (Mentha). ♢ Mentă creaţă = izmă creaţă. ♦ Bomboană (sau pastilă) de mentă = bomboană aromată cu esenţă extrasă din planta definită mai sus. [var.: míntă s.f.] – Din sl. menta, lat. mentha, fr. menthe.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MÉNTĂ s. 1. v. izmă. 2. (Mentha silvestris) izmă, (reg.) voieştniţă. 3. menta broaştei v. izma broaştei; mentă creaţă v. izmă creaţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeméntă s. f., g.-d. art. ménteiTrimis de siveco, 28.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficMÉNTĂ f. Plantă erbacee perenă, cu frunze peţiolate, acoperite cu peri, cu flori mici, trandafirii, şi cu miros plăcut, folosită în scopuri medicinale şi în calitate de condiment. [G.-D. mentei] /<sl. menta, lat. mentha, fr. mentheTrimis de siveco, 28.10.2006. Sursa: NODEXMÉNTĂ s.f. Plantă din familia labiatelor, ale cărei frunze conţin un ulei bogat în mentol; (pop.) izmă. [var. mintă s.f. / < lat. mentha, cf. fr. menthe].Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.