- stup
- STUP, stupi, s.m. 1. Adăpost natural sau special confecţionat pentru albine, unde acestea trăiesc în familii, formează fagurii şi depun mierea; p. ext. adăpostul împreună cu albinele şi cu fagurii; ştiubei. ♢ expr. A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multă avere. 2. Totalitatea albinelor dintr-un stup (1); familie de albine. – lat. *stypus.Trimis de LauraGellner, 15.06.2004. Sursa: DEX '98FLOAREA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeIARBA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMOLIA-STÚPILOR s. v. găselniţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMOLIE-DE-STÚP s. v. găselniţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeSTUP s. v. ştiubéi.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemólia-stúpilor (sil. -li-a)/molie-de-stup (sil. -li-e) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstup s. m., pl. stupiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTUP stupi m. 1) Adăpost (natural sau făcut de oameni) pentru albine, în care acestea produc mierea; ştiubei. ♢ A fi stup de bani a avea foarte mulţi bani. 2) Totalitate a albinelor dintr-un stup; familie de albine. /<lat. stupus, ngr. stóposTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstup (-pi), s.m. – Ştiubei, roi, matcă. – Mr. stup. sb. stup "stîlp", din sl. stlŭpŭ, stlŭbŭ (› stîlp). cf. sb. stublina, stuga "trunchi gol de arbore", stub "coloană" faţă de rut. stub "trunchi găunos"), căci un trunchi gol era forma curentă a stupului primitiv. Totuşi acest etimon a fost respins şi s-a preferat în general lat. *stupus ‹ gr. στύπος (Meyer, IF, VI, 121; Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 50; Diculescu, Elementele, 463; REW 8334; Candrea), care nu pare mai convingător. Din aceiaşi rădăcină sl., prin intermediul rut. deja citat, provine ştiob, s.n. (vas de lemn pentru lături), şi de aici, cu suf. dim., ştiubei, s.n. (Mold., stup; Olt., Trans., albie, troacă). Înrudirea între stup şi ştiubei, a fost pusă la îndoială, datorită diferenţelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferenţe existau deja în sl. Der. stupar, s.m. (prisăcar); stupărie, s.f. (stupină; apicultură); stupărit, s.n. (apicultură); stupină, s.f. (prisacă); stupiniţă, s.f. (plantă, Platanthera bifolia, p. chlorantha).Trimis de blaurb, 03.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.