remarca — REMARCÁ, remárc, vb. I. tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenţia. – Din fr. remarquer. Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 REMARCÁ vb. 1. v. observa. 2. v. constata … Dicționar Român
remarcá — vb., ind. prez. 1 sg. remárc, 3 sg. şi pl. remárcã … Romanian orthography
remarca — remarco f. remarque ; observation ; indice. Una glèisa de remarca : une église remarquable … Diccionari Personau e Evolutiu
remarca — re|mar|ca Mot Pla Nom femení … Diccionari Català-Català
remárcã — s. f., g. d. art. remárcei; pl. remárce … Romanian orthography
remarcar — remarca remarquer ; observer ; noter … Diccionari Personau e Evolutiu
observa — OBSERVÁ, obsérv, vb. I. tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observaţie, a constata. ♦ A atrage cuiva atenţia; p.ext. a dojeni, a reproşa. 2. A examina cu atenţie, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi. 4.… … Dicționar Român
distinge — DISTÍNGE, disting, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. refl. A se remarca, a ieşi în evidenţă prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ tranz. A acorda cuiva o distincţie, un… … Dicționar Român
evidenţia — EVIDENŢIÁ, evidenţiez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate în evidenţă; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. tranz. A recunoaşte oficial meritele sau succesele obţinute în muncă de cineva. [pr.: ţi a] – Din evidenţă.… … Dicționar Român
afirma — AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. A susţine (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 A afirma ≠ a contesta, a… … Dicționar Român
