- afirma
- AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. A susţine (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare.Trimis de ana_zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX '98A afirma ≠ a contesta, a infirma, a nega, a tăgădui, a denegaTrimis de siveco, 17.10.2008. Sursa: AntonimeAFIRMÁ vb. 1. a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, (înv.) a mărturi. (afirma următoarele ...) 2. a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se afirma că a plecat.) 3. v. manifesta. 4. v. susţine. 5. a se evidenţia, a se impune, a se remarca. (S-a afirma repede în cinematografie.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeafirmá vb., ind. prez. 1 sg. afírm, 3 sg. şi pl. afírmă; conj. prez. 3 sg. şi pl. afírmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE AFIRMÁ mă afírm intranz. (despre persoane şi despre manifestările lor) A se manifesta în mod deosebit; a se impune; a se ilustra; a se remarca; a se distinge; a excela; a se evidenţia; a bria. /<fr. affirmer, lat. affirmareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAFIRMÁ vb. I. 1. tr. A spune, a susţine ceva cu tărie, a declara categoric, ferm; a susţine că ceva este adevărat. 2. refl. A se evidenţia, a se remarca. [P.i. afirm. / < fr. affirmer, cf. lat. affirmare].Trimis de LauraGellner, 23.02.2006. Sursa: DNAFIRMÁ vb. I. tr. a susţine, a declara categoric, ferm. II. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva. (< fr. affirmer, lat. affirmare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.