refuz

refuz
REFÚZ, refuzuri, s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită). 3. Deficienţă în funcţionarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. – Din fr. refus.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REFÚZ s. v. respingere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

refúz s. n., pl. refúzuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REFÚZ refuzuri n. 1) v. A REFUZA. ♢ Până la refuz până când nu mai încape nimic sau nimeni; până la maximum. 2) tehn. Material care rămâne după cernere, sortare etc. /<fr. refus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REFÚZ s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Până la refuz = atât încât nu este loc pentru mai mult. 2. Material rămas după cernere într-un ciur sau într-o sită. 3. Deficienţă în funcţionarea unui sistem tehnic. ♦ (Metal.) Defect de turnare constând în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. [< fr. refus].
Trimis de LauraGellner, 29.03.2007. Sursa: DN

REFÚZ s. n. 1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere. o până la refuz = atât încât nu este loc pentru mai mult. 2. material rămas după cernere într-un ciur, într-o sită. 3. deficienţă în funcţionarea unui sistem tehnic. ♢ (metal.) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. (< fr. refus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • refúz — s. n., pl. refúzuri …   Romanian orthography

  • refuza — REFUZÁ, refuz, vb. 1. tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă. ♦ A nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunţa la ceva …   Dicționar Român

  • inacceptare — INACCEPTÁRE s.f. Refuz de a accepta; neacceptare, respingere. – După fr. inacceptation. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INACCEPTÁRE s. neacceptare, refuz, respingere. (inacceptare a ajutorului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • categoric — CATEGÓRIC, Ă, categorici, ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiţii sau alternative; precis, hotărât; necondiţionat. ♦ Clar, limpede. ♢ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relaţie sigură, necondiţionată, între un obiect şi o… …   Dicționar Român

  • doldora — DÓLDORA adj. invar., adv. (Umplut, plin, îndesat etc.) peste măsură, până la refuz. – Din tc. doldur. Trimis de claudia, 19.06.2004. Sursa: DEX 98  DÓLDORA adj. invar. încărcat, îndesat, înţesat, plin, ticsit. (doldora de ...) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • exclusivism — EXCLUSIVÍSM s.n. 1. Atitudinea celui care refuză să ia în consideraţie părerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. – Din fr. exclusivisme. Trimis de ionel bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  exclusivísm s. n. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • grevă — GRÉVĂ, greve, s.f. Încetare organizată a activităţii într una sau mai multe întreprinderi, instituţii etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autorităţile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.). ♢ Greva foamei …   Dicționar Român

  • mutacism — MUTACÍSM s.n. 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendinţe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziţionism etc. 2. Pronunţare a unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. – Din fr. mutacisme. Trimis… …   Dicționar Român

  • negativ — NEGATÍV, Ă, negativi, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însuşiri bune, de calităţi, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic… …   Dicționar Român

  • popâlni — popâlní, popâlnésc, vb. IV (reg.; despre vase) a umple până la refuz. Trimis de blaurb, 12.10.2006. Sursa: DAR  popîlní (popâlnésc, popâlnít), vb. – A umple pînă la refuz. sl. poplŭniti, bg. popălnjam (Candrea; Graur, BL, VI, 168). În Olt. şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”