parţial — PARŢIÁL1, Ă, parţiali, e, adj. Care reprezintă numai o parte dintr un tot; care se efectuează numai în parte, care nu cuprinde sau nu acoperă întregul sau totalitatea. [pr.: ţi al] – Din fr. partiel, lat. partialis. Trimis de valeriu, 09.07.2005 … Dicționar Român
faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… … Dicționar Român
tendenţios — TENDENŢIÓS, OÁSĂ, tendenţioşi, oase, adj. Care urmăreşte un anumit scop, care trădează o tendinţă ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. [pr.: ţi os] – Din fr. tendancieux. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român
pătimaş — PĂTIMÁŞ, Ă, pătimaşi, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ♢ (Adverbial) Vorbeşte pătimaş. 2. (înv. şi reg.)… … Dicționar Român
subiectiv — ≠ obiectiv Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime SUBIECTÍV adj. v. individual, particular, personal, propriu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime subiectív adj. m. (sil. biec ; mf. sub ), pl. subiectívi; … Dicționar Român
subiectivă — SUBIECTÍV, Ă, subiectivi, e, adj. 1. (fil.) Care consideră că baza a tot ce există este conştiinţa individuală; care neagă faptul că îndărătul senzaţiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter… … Dicționar Român
FC Argeş Piteşti — Argeş Piteşti Full name Fotbal Club Argeş Piteşti Nickname(s) Vulturii violeţi (Violet Eagles) Trupa din Trivale (Trivale S … Wikipedia
apărător — APĂRĂTÓR, OÁRE, apărători, oare, adj., subst. 1. adj. Care apără sau protejează. 2. s.m. şi f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în faţa justiţiei. ♦ Jucător dintr o echipă sportivă care are… … Dicționar Român
binefăcător — BINEFĂCĂTÓR, OÁRE, binefăcători, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care face bine, care foloseşte. 2. s.m. şi f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur şi bienfaisant). Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 B … Dicționar Român
