binefăcător

binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care face bine, care foloseşte. 2. s.m. şi f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur şi bienfaisant).
Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98

Binefăcător ≠ răufăcător, nociv, vătămător
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BINEFĂCĂTÓR adj., s. 1. adj. favorabil, prielnic, propice, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect binefăcător.) 2. s. (înv.) blagonoseţ. (El este binefăcătorul meu.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

binefăcătór adj., s. m. → făcător
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

BINEFĂCĂT//ÓR1 binefăcătoroáre (binefăcătoróri, binefăcătoroáre) Care face bine; cu efect pozitiv; prielnic; favorabil; propice; benefic. Remediu binefăcător. Climă binefăcătoroare. /bine + făcător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

BINEFĂCĂTÓR2 binefăcători m. Persoană care a făcut un bine (cuiva); om care a acordat cu generozitate un ajutor (cuiva). binefăcătorul meu. /bine + făcător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • benefic — BENÉFIC, Ă, benefici, ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  Benefic ≠ malefic Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Antonime  BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.… …   Dicționar Român

  • djinn — s.m. Spirit binefăcător sau răufăcător în miturile religiei musulmane. [< fr. djinn < cuv. arab]. Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN  DJÍNN s. m. spirit binefăcător sau răufăcător în miturile religiei musulmane. (< fr. djinn) …   Dicționar Român

  • favorabil — FAVORÁBIL, Ă, favorabili, e, adj. 1. (Despre acţiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor faţă de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat.… …   Dicționar Român

  • făcător — FĂCĂTÓR, OÁRE, făcători, oare, adj., s.m. şi f. (Rar) (Persoană) care face, creează, realizează ceva. Compuse: făcător de bine = binefăcător. Făcător de rele = răufăcător. – Face + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • bineface — binefáce ( c, ăcút), – vb. (înv.) A face binele. De la bine şi face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supravieţuieşte în der., şi a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune… …   Dicționar Român

  • blagonoseţ — BLAGONÓSEŢ s. v. binefăcător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

  • milos — MILÓS, OÁSĂ, miloşi, oase, adj. 1. Plin de milă1, sensibil faţă de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă pomană; binefăcător, darnic. – Milă1 + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • prielnic — PRIÉLNIC, Ă, prielnici, ce, adj. Care favorizează apariţia sau desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [pr.: pri el ] – Prii + suf. elnic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • propice — PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice. Trimis de ana zecheru, 23.04.2004. Sursa: DEX 98  PROPÍCE adj. invar. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”