favorabil

favorabil
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acţiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor faţă de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis.
Trimis de LauraGellner, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

Favorabil ≠ defavorabil, nefavorabil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

FAVORÁBIL adj. 1. avantajos, prielnic, propice, (livr.) fast, (pop.) priincios, priitor, (înv.) îndemânatic. (Circumstanţe favorabil.) 2. v. bine venit. 3. v. binefăcător. 4. prielnic, propice, (fig.) surâzător. (Perspective favorabil.) 5. nimerit, potrivit, prielnic, propice, (pop.) priincios. (Un vânt favorabil din spate.) 6. v. frumos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

favorábil adj. m., pl. favorábili; f. sg. favorábilă, pl. favorábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FAVORÁBIL favorabilă ( favorabili, favorabile) 1) (despre fenomene, circumstanţe, acţiuni etc.) Care favorizează; care aduce favoare; caracterizat prin favoare; benefic; binefăcător; prielnic; propice. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă favoare; cuprins de favoare; binevoitor. Opinie favorabilă. Privire favorabilă. 3) Care oferă o favoare; avantajos; oportun. Teren favorabil . Zi favorabilă. /<fr. favorable, lat. favorabilis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. Prielnic, propice, avantajos. 2. Binevoitor. [cf. fr. favorable, lat. favorabilis].
Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DN

FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. prielnic, avantajos. 2. binevoitor. (< fr. favorable, lat. favorabilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • favorábil — adj. m., pl. favorábili; f. sg. favorábilã, pl. favorábile …   Romanian orthography

  • propice — PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice. Trimis de ana zecheru, 23.04.2004. Sursa: DEX 98  PROPÍCE adj. invar. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3 …   Dicționar Român

  • nefavorabil — NEFAVORÁBIL, Ă, nefavorabili, e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiţii neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Ne + favorabil. Trimis de… …   Dicționar Român

  • benefic — BENÉFIC, Ă, benefici, ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  Benefic ≠ malefic Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Antonime  BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.… …   Dicționar Român

  • prielnic — PRIÉLNIC, Ă, prielnici, ce, adj. Care favorizează apariţia sau desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [pr.: pri el ] – Prii + suf. elnic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • admite — ADMÍTE, admít, vb. III. tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat.… …   Dicționar Român

  • aproba — APROBÁ, aprób, vb. I. tranz. A încuviinţa o acţiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeaşi părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din lat. approbare. Trimis de RACAI, 20.06.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… …   Dicționar Român

  • fast — FAST1 s.n. Splendoare, măreţie, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste. Trimis de cornel, 08.05.2004. Sursa: DEX 98  FAST2, Ă, faşti, ste, adj. (livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste,… …   Dicționar Român

  • oportun — OPORTÚN, Ă, oportuni, e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situaţiei, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”