pălăvrăgeală

pălăvrăgeală
PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s.f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [var.: palavrageálă s.f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PĂLĂVRĂGEÁLĂ s. v. flecăreală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pălăvrăgeálă s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PĂLĂVRĂG//EÁLĂ pălăvrăgealăéli f. 1) v. A PĂLĂVRĂGI. 2) Discuţie fără rost, lipsită de importanţă. /a pălăvrăgi + suf. pălăvrăgealăeală
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • palavrageală — PALAVRAGEÁLĂ s.f. v. pălăvrăgeală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • frazeologie — FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s.f. 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 2. fig. Vorbărie fără conţinut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale şi umflate; pălăvrăgeală. [pr.: ze o ] – Din fr. phraséologie. Trimis de… …   Dicționar Român

  • flecăreală — FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s.f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire,… …   Dicționar Român

  • ciorbă — CIÓRBĂ, ciorbe, s.f. Fel de mâncare care constă dintr o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea şi cu carne. ♢ expr. A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia. A pune (sau a băga… …   Dicționar Român

  • comedie — COMEDÍE1, comedii, s.f. Operă dramatică al cărei subiect şi deznodământ provoacă râsul şi care ridiculizează relaţii sociale şi etice, tipuri umane, năravuri etc. ♦ fig. Prefăcătorie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. comédie, lat. comoedia. Trimis …   Dicționar Român

  • dârdâială — DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s.f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [pr.: dâ ia ] – Dârdâi + suf. eală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • dârdâit — DÂRDÂÍT s.n. Dârdâială. – v. dârdâi. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  DÂRDÂÍT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DÂRDÂÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbu …   Dicționar Român

  • limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc …   Dicționar Român

  • locvacitate — LOCVACITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea, pornirea, obişnuinţa de a fi locvace; limbuţie. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, atis. Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98  LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă rire, flecărit,… …   Dicționar Român

  • logoree — LOGORÉE s.f. Stare de excitaţie psihică, care se caracterizează prin tendinţa excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu şi incoerent. ♦ (fam.) Faptul de a vorbi mult şi inutil; limbuţie, locvacitate. – Din fr. logorrhée. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”