- palavrageală
- PALAVRAGEÁLĂ s.f. v. pălăvrăgeală.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
palavrageală
Look at other dictionaries:
pălăvrăgeală — PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s.f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [var.: palavrageálă s.f.] – Pălăvrăgi + suf. eală. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂLĂVRĂGEÁLĂ s. v. flecăreală. Trimis de… … Dicționar Român
frazeologie — FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s.f. 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 2. fig. Vorbărie fără conţinut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale şi umflate; pălăvrăgeală. [pr.: ze o ] – Din fr. phraséologie. Trimis de… … Dicționar Român
flecăreală — FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s.f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire,… … Dicționar Român
ciorbă — CIÓRBĂ, ciorbe, s.f. Fel de mâncare care constă dintr o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea şi cu carne. ♢ expr. A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia. A pune (sau a băga… … Dicționar Român
comedie — COMEDÍE1, comedii, s.f. Operă dramatică al cărei subiect şi deznodământ provoacă râsul şi care ridiculizează relaţii sociale şi etice, tipuri umane, năravuri etc. ♦ fig. Prefăcătorie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. comédie, lat. comoedia. Trimis … Dicționar Român
dârdâială — DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s.f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [pr.: dâ ia ] – Dârdâi + suf. eală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dârdâit — DÂRDÂÍT s.n. Dârdâială. – v. dârdâi. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 DÂRDÂÍT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DÂRDÂÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbu … Dicționar Român
limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
locvacitate — LOCVACITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea, pornirea, obişnuinţa de a fi locvace; limbuţie. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, atis. Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98 LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă rire, flecărit,… … Dicționar Român
logoree — LOGORÉE s.f. Stare de excitaţie psihică, care se caracterizează prin tendinţa excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu şi incoerent. ♦ (fam.) Faptul de a vorbi mult şi inutil; limbuţie, locvacitate. – Din fr. logorrhée. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
