- locvacitate
- LOCVACITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea, pornirea, obişnuinţa de a fi locvace; limbuţie. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX '98LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelocvacitáte s. f., g.-d. art. locvacitáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLOCVACITÁTE s.f. (Rar) Limbuţie. [cf. fr. loquacité, lat. loquacitas].Trimis de LauraGellner, 07.10.2006. Sursa: DNLOCVACITÁTE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuţie. (< fr. loquacité, lat. loquacitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.