- logoree
- LOGORÉE s.f. Stare de excitaţie psihică, care se caracterizează prin tendinţa excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu şi incoerent. ♦ (fam.) Faptul de a vorbi mult şi inutil; limbuţie, locvacitate. – Din fr. logorrhée.Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX '98LOGORÉE s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.Trimis de siveco, 14.02.2009. Sursa: Sinonimelogorée s. f., art. logoréea, g.-d. logorée, art. logoréeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLOGORÉE f. 1) Stare patologică constând în predispoziţia de a vorbi mult. 2) fig. Tendinţă de a vorbi mult şi fără rost. [art. logoreea; G.-D. logoreei; Sil. -re-e] /<fr. logorrhéeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLOGORÉE s.f. (med.) Creştere patologică a ritmului şi a debitului vorbirii, întâlnită la unii maniaci. ♦ (fam.) Limbuţie. [pron. -re-e, pl. -ee, -ei. / < fr. logorrhée, cf. gr. logos – cuvânt, rhein – a curge].Trimis de LauraGellner, 07.10.2006. Sursa: DNLOGORÉE s. f. creştere patologică a ritmului, a debitului vorbirii, la unii maniaci. ♢ (fam.) limbuţie. (< fr. logorrhée)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.