- puturos
- PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care miroase urât, care răspândeşte un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. adj., s.m. şi f. (Om) leneş, trândav. 3. s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescenţă deasă; (reg.) cerenţel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Puturos ≠ robacii, sârguinciosTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeGRINGOAŞE-PUTUROÁSĂ s. v. mamornic.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePUTURÓS adj., s. 1. adj. v. neplăcut. 2. adj. v. viciat. 3. adj., s. v. leneş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeROMANIŢĂ-PUTUROÁSĂ s. (bot.; Anthemis cotula) (reg.) momoriţă, mărariul-câinelui.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeVIŢĂ PUTUROÁSĂ s. v. viţă sălbatică.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeputurós adj. m., s. m., pl. puturóşi; f. sg. puturoásă, pl. puturoáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrotúnda-puturoásă s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPUTUR//ÓS puturosoásă (puturosóşi, puturosoáse) 1) Care răspândeşte putoare; cu miros urât. 2) Care are înfăţişare neîngrijită şi respingătoare; păduchios. 3) Care nu vrea să lucreze; trândav; leneş; lenos. /putoare + suf. puturososTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.