cărâie

cărâie: cărîie (-îi), s.f. – Urmă lăsată pe trup de sudoare şi murdărie, jeg. lat. *carōnia, cf. it. carogna, fr. charogne, sp. carroña (REW 1707), toate su sensul primitiv de "cadavru". Pe lîngă un sens secundar natural, de "puturos" (cf. port. carronho, valenc. carronya şi v. engad. karuoñ "leneş", cu aceeaşi evoluţie a rom. "puturos"), se pare că a existat de asemenea o confuzie cu ideea de "rîie (râie)", al cărei cuvînt este aproape identic, cf. sp. carroñar "a cauza rîia". Întrucît sp. roña înseamnă firesc şi rîie şi "jeg", semantismul nu oferă nici o dificultate pentru rezultatul rom.

Trimis de blaurb, 01.01.2007. Sursa: DER

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

cârâie — CÂRẤIE, cârâie, s.f. (Rar) Dâră, dungă (de sudoare). – et. nec. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 cârâie s. f., art. cârâia, g. d. art. cârâiei; pl. cârâie, art. cârâiele Trimis de siveco … Dicționar Român
cârâi — CÂRÂÍ, cấrâi, vb. IV. 1. intranz. (Despre unele păsări; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte şi guturale. 2. intranz. fig. (peior.) A vorbi cu un ton ascuţit şi strident, care trădează ostilitate. 3. tranz. fig. (fam.) A… … Dicționar Român
cârâitor — CÂRÂITÓR, OÁRE, cârâitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care cârâie. 2. s.f. Scârţâitoare cu care se alungă păsările. [pr.: râ i ] – cârâi + suf. tor. Trimis de valeriu, 14.07.2006. Sursa: DEX 98 cârâitór adj … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias