dugliş

DÚGLIŞ, -Ă, duglişi, -e, adj., s.m. şi f. (reg.) (Om) leneş, trândav, puturos. – cf. magh. d ö g .

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DÚGLIŞ adj., s. v. indolent, leneş, puturos, trândav, trântor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dúgliş adj. m., s. m. (sil. -gliş), pl. dúglişi; f. sg. dúglişă, pl. dúglişe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DÚGLIŞ duglişă (duglişi, duglişe) şi substantival reg. Care nu vrea să muncească; care trândăveşte; leneş; trândav; lenos; puturos. /cf. ung. dög

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dúgliş (dúglişe), adj. – (Mold.) Leneş, trîndav. Mag. dög "cadavru" şi putoare, dögelni "a dormi" (Scriban). Pentru trecerea de la "puturos" la "leneş", cf. puturos. După Tiktin, aflat în legătură cu duh, ceea ce din punct de vedere semantic este acelaşi lucru.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER