prăpastie

prăpastie
PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s.f. Povârniş înalt şi abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ♢ expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situaţie extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de raţiune, prostii, bazaconii. ♦ fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (înv. şi pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [pl. şi: prăpastii] – Din sl. propastĩ.
Trimis de oprocopiuc, 29.01.2007. Sursa: DEX '98

PRĂPÁSTIE s. abis, adânc, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. şi reg.) prăpăstenie, (prin Mold. şi Olt.) prăval, (prin Transilv.) risipitură, (prin Maram. şi Transilv.) stană, (înv.) beznă, fărăfund, precipiţiu, tău. (A căzut în prăpastie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

prăpástie s. f. (sil. -ti-e), art. prăpástia (sil. -ti-a), g.-d. art. prăpástiei; pl. prăpăstii, art. prăpăstiile (sil. -ti-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRĂP//ÁSTIE prăpastieăstii f. Râpă foarte adâncă cu maluri priporoase; hău; genune; abis. ♢ A fi pe (sau la) marginea prăpastieastiei a se afla într-o situaţie foarte critică; a fi în faţa unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) prăpastieăstii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri înfricoşătoare. [G.-D. prăpastiei; Sil. -ti-e] /<sl. propasti
Trimis de siveco, 07.12.2008. Sursa: NODEX

prăpástie (-ăstii), s.f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s.f. (înv., prăpastie), creaţie personală a lui Dosoftei; prepestenie, s.f. (Olt., prăpastie; dezastru).
Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • prãpástie — s. f. (sil. ti e), art. prãpástia (sil. ti a), g. d. art. prãpástiei; pl. prãpästii, art. prãpästiile (sil. ti i ) …   Romanian orthography

  • abis — abís s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos) Trimis de tavi, 02.07.2004. Sursa: MDN  ABÍS, abisuri, s.n. (Adesea fig …   Dicționar Român

  • hău — HĂU1, hăuri, s.n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ♢ expr. (pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preţ. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂU2, hăuri, s.n. (Rar) Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv). Trimis de …   Dicționar Român

  • genune — GENÚNE, genuni, s.f. (livr.) Prăpastie adâncă, abis, hău1. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GENÚNE s. v. abis, adânc, mare, prăpastie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  genúne s. f., g. d. ar …   Dicționar Român

  • tău — TĂU1, tăuri, s. n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac, iezer. 2. (înv.) Prăpastie, abis. – magh. tó. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂU1, tắuri, s.n. 1. Apă stătătoare puţin adâncă; baltă. ♦ Lac (glaciar); iezer. 2. (înv.)… …   Dicționar Român

  • avenă — AVÉNĂ, avene, s.f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafaţă. [var.: avén s.n] – Din fr. aven. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AVÉNĂ s. (geogr., geol.) pâlnie. (avenă se formează …   Dicționar Român

  • adânc — ADẤNC, Ă, (1) adânci, adj., (II) adâncuri, s.n. I. adj. 1. (Despre ape, cavităţi sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanţă (relativ) mare de marginea de sus, de suprafaţă; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ♢ expr. (A ajunge, a trăi …   Dicționar Român

  • beznă — BÉZNĂ, bezne, s.f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  Beznă ≠ lumină Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BÉZNĂ s. întunecare, întunecime, întuneric, negură,… …   Dicționar Român

  • funicular — FUNICULÁR, funiculare s.n., adj. 1. s.n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri şi cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile.… …   Dicționar Român

  • noian — NOIÁN, noiane, s.n. 1. Cantitate, volum mare din ceva; belşug. ♦ Mulţime, număr mare de fiinţe, de lucruri, de fenomene. 2. Întindere mare de apă; nemărginire, imensitate. 3. Genune, abis, hău. [pr.: no ian. – pl. şi: noianuri] – et. nec. Trimis… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”