- prăpastie
- PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s.f. Povârniş înalt şi abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ♢ expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situaţie extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de raţiune, prostii, bazaconii. ♦ fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (înv. şi pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [pl. şi: prăpastii] – Din sl. propastĩ.Trimis de oprocopiuc, 29.01.2007. Sursa: DEX '98PRĂPÁSTIE s. abis, adânc, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. şi reg.) prăpăstenie, (prin Mold. şi Olt.) prăval, (prin Transilv.) risipitură, (prin Maram. şi Transilv.) stană, (înv.) beznă, fărăfund, precipiţiu, tău. (A căzut în prăpastie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeprăpástie s. f. (sil. -ti-e), art. prăpástia (sil. -ti-a), g.-d. art. prăpástiei; pl. prăpăstii, art. prăpăstiile (sil. -ti-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRĂP//ÁSTIE prăpastieăstii f. Râpă foarte adâncă cu maluri priporoase; hău; genune; abis. ♢ A fi pe (sau la) marginea prăpastieastiei a se afla într-o situaţie foarte critică; a fi în faţa unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) prăpastieăstii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri înfricoşătoare. [G.-D. prăpastiei; Sil. -ti-e] /<sl. propastiTrimis de siveco, 07.12.2008. Sursa: NODEXprăpástie (-ăstii), s.f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s.f. (înv., prăpastie), creaţie personală a lui Dosoftei; prepestenie, s.f. (Olt., prăpastie; dezastru).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.