- adânc
- ADẤNC, -Ă, (1) adânci, adj., (II) adâncuri, s.n. I. adj. 1. (Despre ape, cavităţi sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanţă (relativ) mare de marginea de sus, de suprafaţă; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ♢ expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrâneţe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial; fig.) Profund. A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. Suspin adânc. ♦ fig. (Despre senzaţii, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. 5. fig. (Adesea adverbial) Care ţine de esenţa, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. 6. fig. Desăvârşit, deplin, total. O linişte adâncă. II. s.n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ♢ expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al fiinţei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis. 2. (La pl.) Depărtare mare; spaţiu întins; p. ext. loc ascuns, aşezat departe. – lat. aduncus.Trimis de ana_zecheru, 05.01.2009. Sursa: DEX '98Adânc ≠ simplist, superficialTrimis de siveco, 05.01.2009. Sursa: AntonimeADÂNC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adâncos. (Oceanul adânc.) 2. adj. mare. (O apă adânc.) 3. s. adâncime, afund, fund, profunzime, străfund. (Din adâncul lacului.) 4. s. adâncime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) maţe (pl.). (În adâncul pământului.) 5. s. v. prăpastie. 6. adj. compact, dens, des, greu, gros. (Întuneric adânc, ceaţă adânc.) 7. adj. intim, lăuntric, profund. (Natura adânc a unui fenomen.) 8. adj. v. absolut. 9. adj. v. esenţial. 10. adj. v. gros. 11. adj. v. profund. 12. adj. intens, mare, profund, putenic, viu. (O impresie, o emoţie adânc.) 13. adj. v. acut. 14. adj. greu, profund. (Un somn adânc.)Trimis de siveco, 05.01.2009. Sursa: Sinonimeadânc adj. m., f. adâncă; pl. m. şi f. adânciTrimis de siveco, 05.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficadânc s. n., pl. adâncuriTrimis de siveco, 05.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficADÂNC1 adv. 1) Spre interior. A săpa adânc. 2) Cu intensitate; afund; tare. A dormi adânc. A suspina adânc. 3) Cu respect. A se închina adânc. 4) În mod amănunţit; detaliat. A cerceta adânc. /<lat. aduncusTrimis de siveco, 05.01.2009. Sursa: NODEXADÂN//C2 adânccă (adâncci) 1) Care are fundul departe de suprafaţă. Apă adânccă. Farfurie adânccă. 2) Care se află sau se extinde departe. Rădăcină adânccă. 3) Care se caracterizează prin intensitate mai mare. Linişte adânccă. Somn adânc. Suspin adânc. 4) (despre voce, timbru, ton) Care se caracterizează prin profunzime; grav; jos. /<lat. aduncusTrimis de siveco, 05.01.2009. Sursa: NODEXADÂNC3 adâncuri n. Loc situat la adâncime; străfund. ♢ Din adâncul inimii din toată inima. /<lat. aduncusTrimis de siveco, 05.01.2009. Sursa: NODEXadînc (-că), adj. – Profund. – Mr. adîncu, megl. dăncá (‹ adîncat). < lat. ăduncus "concav" (Puşcariu 25; Candrea-Dens., 17; Tiktin), cf. sp. adunco. Se pleacă în general de la var. vulg. ădancus (REW 144; DAR; Rosetti, I, 161), pentru a se explica apariţia lui î; Candrea-Dens. o explică prin formele în care u era aton. Fără să fie imposibile, ambele supoziţii sînt inutile, căci rezultatul lui ăduncus este normal să fie adînc, cf. longo › lîngă, sunt › sînt. Adînc, s.n. (adîncime); adînca (var. adînci), vb. (a adînci); adîncătură, s.f. (adîncitură); adîncime, s.f.; adîncit, adj. (înfundat; îngrijorat; dus pe gînduri). Adînca, vb., înv., a fost înlocuit prin adînci, datorită conjug. incoative, care pare cea mai adecvată sensului lui adîncesc.Trimis de blaurb, 25.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.