- genune
- GENÚNE, genuni, s.f. (livr.) Prăpastie adâncă, abis, hău1. – et. nec.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GENÚNE s. v. abis, adânc, mare, prăpastie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegenúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúniTrimis de siveco, 14.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficGENÚN//E genunei f. livr. Adâncime foarte mare; prăpastie; abis; neant. /<lat. gyro, genuneonisTrimis de siveco, 06.09.2008. Sursa: NODEXgenúne (genúni), s.f. – 1. (înv.) Mare. – 2. Ochi de apă liniştită, alinătură. 3. Prăpastie. – 4. (înv.) Mulţime, puzderie. – var. genună, gerune, (înv.) gerure, (înv.) geroe. lat. caerŭla "mare, albastrul mării" (var. geroe se explică prin var. lat. caerŭlea). Sensul 2 provine de la culoarea caracteristică, albastră-verzuie, a alinăturilor, cf. lat. caerulea fons; sensul 4 este o metaforă, ca în mare. Rezultatul normal, gerure, a fost disimilat în gerune, care se mai aude încă în Trans. de Nord; genune se datorează unei asimilări sau, mai curînd, unui fals de-rotacism. Apare de la primele texte din sec. XVI şi a fost reactualizat poetic de Eminescu. – După Cihac, II, 580, din lat. tîrzie gehenna, ipoteză puţin probabilă. Candrea-Dens., 924, propunea lat. *gironem "vîrtej", cf. REW 3938 şi DAR; Rosetti, Rhotacisme, 20. După Hasdeu, cuv. din Bătrîni, II, 201, ar fi cuvînt dacic.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.