propoziţie

propoziţie
PROPOZÍŢIE, propoziţii, s.f. 1. Cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee, o judecată etc. 2. (livr.) Propunere. 3. (log., mat.) Enunţ a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate. [var.: propoziţiúne s.f.] – Din fr. proposition, lat. propositio, -onis.
Trimis de rscurt, 13.01.2007. Sursa: DEX '98

PROPOZÍŢIE s. (gram.) (înv.) propunere. (propoziţie subordonată.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PROPOZÍŢIE s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, propunere, relatare, spusă, vorbă, zisă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

propozíţie s. f. → poziţie
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

PROPOZÍŢI//E propoziţiei f. 1) gram. Unitate comunicativă minimă a limbii. 2) înv. v. PROPUNERE. [G.-D. propoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. proposition, lat. propositio, propoziţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROPOZÍŢIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (mat.) Teoremă care serveşte demonstraţiei unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcţie muzicală, care se încheie printr-o cadenţă oarecare. [gen. -iei, var. propoziţiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2007. Sursa: DN

PROPOZÍŢIE s. f. 1. cea mai simplă unitate sintactică prin care se comunică o judecată, o idee. 2. (log.) îmbinare de cuvinte care exprimă o ideee completă. 3. (mat.) teoremă ajutătoare care serveşte demonstraţiei unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental. 4. expresie care are un înţeles într-un anumit domeniu. ♢ (inform.) formă propoziţională din simboluri terminale. 5. cea mai mică construcţie muzicală, care se încheie printr-o cadenţă oarecare. (< fr. proposition, lat. propositio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • propozíţie — s. f., pl. propozíţii …   Romanian orthography

  • subordonat — SUBORDONÁT, Ă, subordonaţi, te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într o relaţie de subordonare. ♦ Propoziţie subordonată (şi substantivat, f.) = propoziţie care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziţie, îndeplinind… …   Dicționar Român

  • să — conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare) 1. (Introduce o propoziţie subiectivă) E bine să pleci. 2. (Introduce o propoziţie predicativă) Pare să fie un om… …   Dicționar Român

  • conclusiv — CONCLUSÍV, Ă, conclusivi, e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ♢ (gram.) Propoziţie conclusivă = propoziţie care exprimă o concluzie. Conjuncţie conclusivă = conjuncţie care introduce o propoziţie conclusivă. [var.: concluzív, ă… …   Dicționar Român

  • condiţional — CONDIŢIONÁL, Ă, condiţionali, e, adj. Care este supus unei condiţii; care cuprinde o condiţie. ♢ (psih.) Excitant condiţional = excitant care, sincronizat în mai multe repetiţii cu un reflex înnăscut, sfârşeşte prin a produce singur un efect… …   Dicționar Român

  • consecutiv — CONSECUTÍV, Ă, consecutivi, e, adj. Care urmează fără întrerupere, în şir; succesiv. ♢ Propoziţie consecutivă = propoziţie circumstanţială care exprimă rezultatul unei acţiuni sau al unei stări din propoziţia regentă. Conjuncţie consecutivă =… …   Dicționar Român

  • adversativ — ADVERSATÍV, Ă, adversativi, e, adj. Care exprimă o opoziţie. ♢ Propoziţie adversativă = propoziţia care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei. Conjuncţie adversativă = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă. – Din fr. adversatif,… …   Dicționar Român

  • concesiv — CONCESÍV, Ă, concesivi, e adj. Care face concesii; îngăduitor. ♢ Propoziţie concesivă = propoziţie subordonată care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncţie concesivă =… …   Dicționar Român

  • temporal — TEMPORÁL1, temporale, s.n. Os pereche aşezat de o parte şi de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal şi sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inseraţi muşchii… …   Dicționar Român

  • cauzal — CAUZÁL, Ă, cauzali, e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ♢ Propoziţie cauzală = propoziţie subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârşeşte acţiunea din propoziţia regentă şi care corespunde complementului circumstanţial de cauză.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”