- temporal
- TEMPORÁL1, temporale, s.n. Os pereche aşezat de o parte şi de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal şi sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inseraţi muşchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparţine regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.Trimis de claudia, 29.10.2008. Sursa: DEX '98TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propoziţie (circumstanţială) temporală (şi substantivat, f.) = propoziţie care arată timpul în care se petrece acţiunea din propoziţia regentă, având funcţiunea unui complement circumstanţial de timp. Conjuncţie temporală = conjuncţie care introduce o propoziţie temporală. – Din fr. temporel.Trimis de claudia, 04.04.2008. Sursa: DEX '98Temporal ≠ atemporalTrimis de siveco, 19.10.2008. Sursa: AntonimeTEMPORÁL adj. v. efemer, laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, pieritor, profan, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Sinonimetemporál (privitor la timp) adj. m., pl. temporáli; f. sg. temporálă, pl. temporáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictemporál (al tâmplei) s. n., adj. n., pl. temporáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTEMPORÁL1 temporală (temporali, temporale) anat. Care ţine de tâmple; propriu tâmplelor. ♢ (Os) temporal os-pereche al craniului din regiunea tâmplelor. /<fr. temporalTrimis de siveco, 29.09.2008. Sursa: NODEXTEMPORÁL2 temporală (temporali, temporale) Care ţine de timp; propriu timpului. Limitele temporale. ♢ (Propoziţie) temporală propoziţie suborbonată care arată timpul în care se petrece acţiunea din propoziţia regentă; circumstanţială de timp. Conjuncţie temporală conjuncţie care introduce o propoziţie subordonată de timp. /<fr. temporelTrimis de siveco, 07.01.2008. Sursa: NODEXTEMPORÁL1 adj., s.n. (Os) al tâmplei. [< fr. temporal, cf. lat. temporalis < tempus – tâmplă].Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DNTEMPORÁL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziţie temporală (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care arată timpul în care are loc acţiunea din propoziţia regentă; conjuncţie temporală = conjuncţie care introduce o propoziţie temporală. [cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp].Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DNTEMPORÁL1 adj., s. n. (os) al tâmplei. (< fr. temporal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNTEMPORÁL2, -Ă adj. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp. o propoziţie temporală (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care arată timpul de desfăşurare a acţiunii din regentă; conjuncţie temporală = conjuncţie care introduce o temporală. (< fr. temporel)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.