- conclusiv
- CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ♢ (gram.) Propoziţie conclusivă = propoziţie care exprimă o concluzie. Conjuncţie conclusivă = conjuncţie care introduce o propoziţie conclusivă. [var.: concluzív, -ă adj.] – Din fr. conclusif.Trimis de Joseph, 16.10.2008. Sursa: DEX '98conclusív adj. m., pl. conclusívi; f. sg. conclusívă, pl. conclusíveTrimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficCONCLUSÍV conclusivă (conclusivi, conclusive) 1) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; concludent. Decizie conclusivă. 2): Propoziţie conclusivă propoziţie care exprimă o concluzie. Conjuncţie conclusivă conjuncţie prin care se introduce o propoziţie conclusivă. /<fr. conclusif, lat. conclusivusTrimis de siveco, 22.10.2008. Sursa: NODEXCONCLUSÍV, -Ă adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ♢ (gram.) Propoziţie conclusivă (şi s.f.) = propoziţie coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncţie conclusivă = conjuncţie care introduce o propoziţie conclusivă. [var. concluziv, -ă adj. / cf. it. conclusivo, fr. conclusif].Trimis de LauraGellner, 16.10.2008. Sursa: DNCONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. o propoziţie conclusivă (şi s. f.) = propoziţie coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncţie conclusiv ă = conjuncţie care introduce o propoziţie conclusivă. (< fr. conclusif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.