ilativ

ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s.n. (Franţuzism) Conclusiv. – Din fr. illatif.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ilatív s. n., adj. m., pl. ilatívi; f. sg. ilatívă, pl. ilatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ILATÍV, -Ă adj. Care conchide, conclusiv. // s.n. Caz care, în anumite limbi, arată tendinţa către un loc. [< fr. illatif, lat. illativus].

Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DN



ILATÍV, -Ă adj., s. n. (caz) care, în anumite limbi, exprimă pătrunderea într-un loc; concluziv. (< fr. illatif, lat. illativus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN