- adversativ
- ADVERSATÍV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziţie. ♢ Propoziţie adversativă = propoziţia care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei. Conjuncţie adversativă = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă. – Din fr. adversatif, lat. adversativus.Trimis de ana_zecheru, 16.08.2002. Sursa: DEX '98adversatív adj. m., pl. adversatívi; f. sg. adversatívă, pl. adversatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficADVERSATÍV adversativă (adversativi, adversative): Propoziţie adversativă propoziţie care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei. Conjuncţie adversativă conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă. /<lat. adversativus, fr. adversatifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXADVERSATÍV, -Ă adj. Care exprimă o opoziţie. ♢ Propoziţie adversativă (şi s.f.) = propoziţie coordonată care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei; conjuncţie adversativă = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă. [< lat. adversativus, cf. fr. adversatif].Trimis de LauraGellner, 22.02.2006. Sursa: DNADVERSATÍV, -Ă adj. care exprimă o opoziţie. o propoziţie adversativă (şi s. f.) = propoziţie coordonată care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei; conjuncţie adversativă = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă. (< fr. adversatif, lat. adversativus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.