pronume

pronume
PRONÚME, pronume, s.n. 1. (gram.) Parte de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume).
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PRONÚME s. v. nume de botez, nume mic, prenume.
Trimis de siveco, 12.03.2009. Sursa: Sinonime

pronúme s. n., pl. pronúme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRONÚME pronume n. 1) gram. Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce ţin locul unor nume. 2) înv. reg. v. PRENUME. /<lat. pronomen, fr. pronom
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRONÚME1 s.n. v. prenume.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PRONÚME2 s.n. (gram.) Parte de vorbire care substituie un substantiv sau alt nume. [cf. lat. pronomen, fr. pronom].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PRONÚME s. n. parte de vorbire flexibilă care substituie un substantiv. (< lat. pronomen, după fr. pronom)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

pronúme (pronúme), s.n. – 1. Parte de vorbire care ţine locul unui substantiv. – 2. Nume (de familie). – fr. pronom, tratat după paralelismul nom – nume (după opinia neverosimilă a lui Tiktin, rom. ar fi un calc din rus. prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei duble confuzii, a fr. pronom cu prénom, şi sensul de "nume de botez" cu cel de "supranume"; pentru care unii purişti recomandă forma prenume, s.n., care se foloseşte numai pentru prenumele latine.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • pronúme — s. n., pl. pronúme …   Romanian orthography

  • pronominal — PRONOMINÁL, Ă, pronominali, e, adj. 1. Care ţine de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziţii sau despre părţi de vorbire) Introdus sau însoţit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr.… …   Dicționar Român

  • reflexiv — REFLEXÍV, Ă, reflexivi, e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ţine locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acţiunea verbului şi care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb… …   Dicționar Român

  • relativ — RELATÍV, Ă, relativi, e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ♢ (gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziţii subordonate şi… …   Dicționar Român

  • demonstrativ — DEMONSTRATÍV, Ă, demonstrativi, e, adj. 1. Care demonstrează sau serveşte la o demonstraţie; ilustrativ. 2. (Despre gesturi, manifestări etc.) Care exprimă, în mod ostentativ, un sentiment, o părere etc. 3. (În sintagmele) Pronume demonstrativ =… …   Dicționar Român

  • personal — PERSONÁL, Ă, personali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ♢ Legături personale = legături de prietenie.… …   Dicționar Român

  • reverenţă — REVERÉNŢĂ, reverenţe, s.f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului şi îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, veneraţie, consideraţie, stimă. ♢ Pronume de reverenţă (sau de… …   Dicționar Român

  • Romanian grammar — Romanian (technically called Daco Romanian ) shares practically the same grammar and most of the vocabulary and phonological processes with the other three surviving Eastern Romance languages: Aromanian, Megleno Romanian, and Istro Romanian.As a… …   Wikipedia

  • care — CÁRE pron. interog. rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjuncţie, ca element de legătură între propoziţia regentă unde se află numele căruia îi ţine locul şi propoziţia subordonată). 1. (Introduce propoziţii atributive) Cartea pe care trebuia… …   Dicționar Român

  • posesiv — POSESÍV, Ă, posesivi, e, adj. 1. (gram.; despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune (1), de apartenenţă, de dependenţă. 2. (Rar) Autoritar. Ton posesiv. – Din fr. possessif, lat …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”