- personal
- PERSONÁL, -Ă, personali, -e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ♢ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care şi-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al unei persoane care vorbeşte; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (şi substantivat, n.) = tren de persoane, care circulă cu o viteză relativ mică şi care opreşte în toate staţiile. (gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) şi care se declină schimbându-şi forma după persoană, număr şi caz. (gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). II. s.n. 1. (Colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituţie, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituţie care se ocupă cu angajarea personalului (II 1). 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituţii care îndeplinesc o muncă cu acelaşi specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98Personal ≠ impersonalTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePERSONÁL adj., adv., s. 1. adj. individual, particular, propriu, (înv.) obrăzalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Interese personal.) 2. adj. v. particular. 3. adj. individual, particular, privat, propriu. (Proprietate personal.) 4. adj. v. intim. 5. adj. v. original. 6. adv., adj. direct, nemijlocit. (Tratează personal cu el; are relaţii personal cu el.) 7. s. angajaţi (pl.), salariaţi (pl.), slujbaşi (pl.). (Tot personalul unei instituţii.) 8. cadre (pl.). (Serviciul de personal.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepersonál adj. m., pl. personáli; f. sg. personálă, pl. personáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpersonál s. n., (trenuri) pl. personáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERSONÁL1 n. 1) Totalitate de persoane salariate (dintr-o întreprindere sau dintr-o instituţie). 2) Categorie de angajaţi din cadrul unei întreprinderi sau instituţii care efectuează o muncă cu acelaşi specific. personalul tehnic. /<lat. personalis, germ. Personell, Personal, it. personaleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERSONÁL2 personală (personali, personale) 1) Care aparţine unei persoane ca individ izolat; al unei singure persoane; particular; privat; individual. Transport personal. 2) Care ţine de o persoană; propriu unei persoane; individual. Dosar personal. ♢ Răspundere personală răspundere care i se atribuie cuiva sau pe care şi-o ia cineva în mod individual. Pronume personal pronume care prin forma sa indică una din cele trei persoane. Mod personal mod verbal ale cărui forme se schimbă după persoane. (Tren) personal tren de pasageri (care se opreşte în toate staţiile). /<lat. personalis, germ. Perssonel, it. personaleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERSONÁL, -Ă adj. 1. Care aparţine cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individual, propriu. ♦ (adv.) În persoană, însuşi. ♦ Original, propriu. 2. Tren personal (şi s.n.) = tren de persoane care opreşte în toate staţiile; (gram.) pronume personal = pronume care arată persoana; mod personal = mod verbal ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane. [pl. -li, -le, (s.n.) -luri. / cf. lat. personalis, fr. personnel].Trimis de LauraGellner, 29.01.2007. Sursa: DNPERSONÁL s.n. Totalitatea persoanelor aparţinând unei instituţii, unei întreprinderi etc. [cf. fr. personnel, it. personale].Trimis de LauraGellner, 29.01.2007. Sursa: DNPERSONÁL, -Ă I. adj. 1. care aparţine cuiva; specific pentru persoane. ♢ (adv.) în persoană, însuşi. ♢ original. 2. tren personal (şi s. n.) = tren de persoane care opreşte în toate staţiile; pronume personal = pronume care arată persoana (2); mod personal = mod verbal ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (2). II. s. f. (expoziţie) personală = expoziţie a unui singur artist. III. s. n. totalitatea angajaţilor dintr-o instituţie sau întreprindere. (< lat. personalis, germ. personal, fr. personnel)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.